joi, 17 mai 2012

De ce sa alegem moartea?

Buna dimineata fetelor! Azi m-am gandit sa abordez un altfel de subiect, un subiect care pe mine ma macina de ceva timp .M-am trezit, mi-am facut cafeluta , am dat drumul la calculator si ca deobicei am dat sa citesc si eu presa  Libertatea si Can-Can.
Peste tot vad numai sinucideri, toata lumea se arunca de pe bloc, se spanzura , se arunca de pe pod etc.Ma inspaimanta treaba asta, lumea nu mai are putere de lupta, prefera sa-si lase copii , sotia la greu decat sa lupte alaturi de ei.Daca Dumnezeu ne da o viata,cine suntem noi ca sa ne-o luam?Si asa se moare pe capete de cancer si alte boli incurabile , ne mai luam si noi viata cei care suntem sanatosi?
Din punctul meu de vedere orice in afara de moarte se poate rezolva.Si familia mea a avut probleme cu banii serioase prin 2001 cand ne-am mutat  la casa , eram bagati in datorii pana la gat si numai mama si cu tata stiau saracii cum pun capul pe perna seara.Se gandeau daca ne vor afara din casa si vom pierde tot ce am realizat pana in acel moment.Ce ar fi trebuit sa faca ei atunci?Sa se omoare, sa  ne lase singure?Nu, a fost un hop pe care l-am trecut impreuna, fiind uniti , vorbind deschis .Nu ne-au ascuns niciodata adevarul cu privire la situatia din casa si pentru asta i-am apreciat .Stiind lucrurile astea, ne-am maturizat si noi si am incercat pe cat  puteam sa ii sustinem  si sa nu facem nazuri pentru ca poate nu isi permiteau sa ne trimita in tabara/excursii sau sa ne cumpere nu stiu ce haine.Dar nu s-au dat batuti , au incercat si au reusit sa ne ofere pana la urma tot ce ne-am dorit si chiar mai mult.
Ce ma inspaimanta si mai tare este ca pe langa adultii care aleg sa faca treaba asta, sunt o gramada de copii, de adolescenti care nici macar nu stiu ce inseamna problemele vietii dar ei se sinucid.De ce ? Pentru ca au luat o nota mica, pentru ca s-au certat cu iubitul/iubita , pentru ca s-au certat cu parintii.Si ce si pe mine ma certa mama cand mai luam o nota mica si imi era frica sa dau ochii cu ea cand faceam o boacana dar asta nu inseamna ca gata imi pun streangul de gat.Sunt persoane care se confrunta cu probleme mult mai mari, saracie lucie, boli , datorii si totusi apreciaza darul lui D-zeu si anume "Viata"!


Cam atat am avut de spus, asta este parerea mea! Va pup si sa aveti o zi minunata:*!

8 comentarii:

  1. nu inteleg la ce faci referire ?ma lamuresti si pe mine .

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai dreptate, dar pe unii nu ii duce prea mult capul. Tu crezi ca ei stau sa se gandeasca inainte de a face acest gest stupid?
    Eu nu cred, ca daca ar medita cat de putin, ar vedea ca nu are niciun sens.
    Si ce ma enerveaza si mai mult e ca se mai trezesc cate unii care-i sustin: "LAsa , ca nu stii ce probleme avea de a recurs la acest gest" si ca "nu e bine sa-i judecam".
    Sunt foarte open-minded, insa sinuciderea e peste puterile mele de intelegere.
    N-o sa ma poti convinge niciodata ca cineva a avut motive suficiente sa-si ia singur viata....
    Nu-i suport pe sinucigasi si cu siguranta nu o sa-i inteleg niciodata. Poate, doar in cazul, in care, sunt bolnavi psihic si atunci gestul e explicabil.

    RăspundețiȘtergere
  3. am citit cu atentie si nici eu nu inteleg de ce uni aleg , cei drept sunt momente atat de grele in viata noastra dar nu merita nimik sa ne luam viata - cred ca nu este om sa nu aiba datorii ,insa ma uit la noi incet ,incet trec si acestea inpreuna cu ani nostri ,dar sa faci asemenea gest - acum ceva timp un baetel chipe in clasa a 3 a decis sa se spinzure in gluma il ameninta pe tatal lui si gluma intr-o zi sa ajuns la durere mare ,tatal nu a inteles ca dorul lui pentru mama era atat de mare incat acest copil chiar sa sinuncis , mama de durere sa inbolnavit groaznic, bunica de suparare a murit dupa 1 an de zile si toata familia sa destramat atat de repede . trebuie sa luptam si sa ai ajutam pe toti cei care trec prin momente grele ale vieti.

    RăspundețiȘtergere
  4. Asa este, ai dreptate Claudia:)

    RăspundețiȘtergere
  5. unii oameni nu sunt multumiti de ei insasi ,se simt marginalizati si simt ca toate relele li se intampla numai lor, si daca increderea in sine dispare atunci apar gabdurile negre si astfel de gesturi,mintea omului poate ajunge intr-un moment cel mai mare dusman al sau

    RăspundețiȘtergere
  6. Si eu am vazut din ce in ce mai multe astfel de cazuri. Dupa parerea mea, problemele astea oricine le are. Nu poate fi totul perfect. Insa eu consider toate problemele acestea ca pe niste simple teste ale vietii, menite sa ne intareasca dupa ce le vom trece. Doar cei slabi aleg sa fuga si sa se sinucida. Adica ce, daca am luat o nota mica, sa ma omor? Mai bine lupt cu toate puterile mele si indrept media. Daca m-am despartit de un iubit, gata sa ma omor? Gasesc altii la orice colt de strada.
    In al doilea rand, trebuie sa luam problema si altfel. Aceste persoane nu recurg asa usor la auicid. Ele trec prin mai multe etape. E clar ca acele persoane erau intr-o stare avansata de depresie, iar cei care au gresit sunt persoanele din jur care nu au observat schimbarea si nu au discutat cu acea persoana(sau sa o duca la un psiholog), dar si persoana in cauza, pentru ca daca ar fi fost putin mai atenta, putea singura sa ceara ajutor. Stiu ce vorbesc pentru ca si eu era sa cad in depresie, dar am actionat la timp, am cerut ajutor mediatoarei din scoala, mi-am gasit refugiu in muzica si s-a rezolvat totul.
    Si pana la urma, societatea in care traim asta asteapta de la noi: sa ne omoram. Daia baga atatea taxe, ca noi sa o ducem rau, sa nu mai facem fata si sa ne sinucidem. Este pura manipulare. Si prin presa la fel, pentru ca apar tot mai multe astfel de publicatii.

    RăspundețiȘtergere
  7. Sunt unele persoane mai emotive,prea sensibile.
    Eu una am trecut prin acesta depresie dupa ce am nascut.Ma treeau ganduri de sinucidere.Sotul nu ma ajuta(in primele 2 luni),fetita a avut colici infernale,plangea de la 9 la 11 dimineata si de la 14-16 dupaamiaza.Nu mai putea sa respire de atata plans,se invinetea.Nu ma ajuta nimeni,eram mereu nervoasa si credeam ca familia mea se va descurca mai bine fara mine.Ca nu sunt destul de puternica sa trec peste toate.Credeam ca sotul nu ma mai iubeste,ca sunt urata,ca sunt grasa(in luna 9 aveam cu 22 de kg mai mult).
    Noaptea fetita se trezea din 2 in 2 ore si statea 40 de minute la san,iar atunci tb sa stau treaza,sa nu adorm si sa cad peste ea.Iar dimineata eram rupata de oboseala.
    Putin cate putin fetitei ii trecuse colicii,iar sotul putin cate putin a inceput sa se implice in cresterea fetitei.Acum face cam cat fac si eu:)
    A fost o perioada cand m-am gandit ca ar fi bine sa vb cu un specialist pt ca simteam ca o iau razna,nu mai judecam limpede.

    RăspundețiȘtergere